Grease is the word!

Personal musicalurile nu m-au fermecat niciodată şi de aceea le vizionez când nu am nimic mai bun de făcut sau când nu vreau să gândesc prea mult. În ciuda faptului că este considerat unul dintre cele mai bune musicaluri realizate vreodată, Grease este un kitsch clasic. În momentul apariţiei, filmul a fost adorat de adolescentele vremii în aceeaşi măsură în care băieţii erau obsedaţi de Star Wars. Atracţia principală a fost bineînţeles John Travolta în rolul lui Danny Zuko, şeful unei bande de băieţi rebeli din liceul Rydell. Subiectul filmului este unul cliseic: băiatul cel rău se îndrăgosteşte de fata cea cuminte şi sfioasă şi astfel este nevoit să aleagă între această sau gaşca lui.

It’s 1975 and they’re about to explode.

Nu sunt multe de zis despre The Runaways, poate doar că este o mare pierdere de vreme. Cred că producătorii acestui film chiar au fost convinşi că va fi un succes şi asta pentru că în rolurile principale se află Kristen Sewart şi Dakota Fanning. Subiectul filmului pare să fie nesemnificativ în comparaţie cu măreţia acestor două actriţe abia trecute de pubertate. Am observat un lucru destul de trist privind cariera fetelor. Ambele au jucat în filme foarte bune, precum I am Sam şi Panic Room, dar odată cu înaintarea în vârstă s-au mulţumit cu producţii slabe. Aş putea spune că acesta este destinul copiilor-vedetă, şi anume că îşi ating apogeul carierei de actori în timpul copilăriei (vezi Macaulay Culkin, Home Alone şi Haley Joel Osment, The Sixth Sense).

The Runaways prezintă povestea din spatele trupei cu acelaşi nume. În principal se urmăreşte destinul solistei Cherry

Nu reuşesc să mă decid dacă ar trebui să fiu bucuros că Ron Clements păstrează aerul clasic specific  filmelor de animaţie Walt Disney, sau dacă ar trebui să îl blamez pentru bucla temporală în care par să fi rămas blocate producţiile sale şi pentru faptul că în era digitală încă încearcă să ademenească publicul cu idei de mult prăfuite. Nu pun la îndoială calitatea filmelor anterioare precum The Little Mermaid (1989), Aladdin (1992) sau Hercules (1997) şi nici rolul jucat de acestea în copilăria multora; trebuie însă să pun un mare semn de întrebare asupra producţiei The Princess and the Frog, pe care eu o văd doar că o simplă reciclare a unor idei răs folosite şi încercarea disperată a unor producători de a stoarce câţiva bănuţi din buzunarele spectatorilor.

Dacă este să analizăm, scenariul este neglijent lucrat, întrucât ne vom regăsi la un moment dat, întrebându-ne care este motivul pentru care se întâmplă anumite evenimente din film. Dar dacă eşti doar un copil, o victimă nevinovată  a producătorilor care rânjesc diabolic pe sub mustaţa, nu vei realiza nicidecum golurile din scenariu sau coerenţa întâmplărilor. Dacă este să îţi aminteşti ceva din film, vei rememora momentele în care

Taylor Hackford reuşeşte să combine biograficul cu Hollywood-ul în ceva vizionabil când ne oferă Ray, biopic dedicat legendarului muzician Ray Charles. În 2004 filmul câştiga două premii Oscar, pentru interpretarea impecabilă a lui Jamie Foxx în rol principal şi pentru cea mai bună coloana sonoră.

Filmul prezintă în pas alert o serie de evenimente importante din viaţa artistului, copilăria să limitându-se la câteva flashback-uri către plantaţia din Florida pe care s-a născut şi în mod special la imaginea mamei sale (Sharon Warren) şi la momentul în care Ray îşi pierde vederea la vârsta de 7 ani în urma mărturisirii morţii fratelui său mia mic. Aceste aspecte, aparent, îl vor urmări şi ghida pe întreg parcursul vieţii.
În prim plan este prezentată ascensiunea rapidă a carierii sale, de la debutul pe scenele cluburilor de mâna a doua din Seattle până la contractul cu Atlantic Records şi mai apoi cu ABC-Paramount Records. Talentul incontestabil şi versatilitatea, formidabila capacitate de a se adapta cerinţelor publicului pretenţios sunt lucrurile care i-au garantat şi consacrat succesul.
În plan secund avem o sinteză a vieţii sale private: familia pe care o formează alături de Della Bea (Kerry Washington), numeroasele aventuri extraconjugale comprimate în două, Margie Hendricks (Regina King) şi Mary Ann Fisher (Aunjanue Ellis), precum şi dependenta de heriona.