“Fii schim­ba­rea pe care vrei să o vezi în lume”

Gan­dhi este mai mult decât un film, este un oma­giu adus celui mai impor­tant per­so­naj din isto­ria Indiei, dar în ace­laşi timp un sim­bol al isto­riei noas­tre ca civi­li­za­ţie. Nu mă feresc să afirm că pen­tru majo­ri­ta­tea din­tre noi, cunoş­tinţele des­pre Mohan­das Karam­chand Gan­dhi, pe numele său com­plet, se limi­tează la fap­tul că acesta a fost un impor­tant lider indian, dar în spa­tele aces­tei igno­rante se ascunde o ade­vă­rată lecţie de isto­rie; miş­ca­rea ini­ţi­ată de Ghandi care a eli­be­rat India de sub domi­na­ţia bri­ta­nică este una din­tre cele mai gran­di­oase vic­to­rii poli­tice şi eco­no­mice din isto­rie, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost obţi­nută prin mij­loace nonviolente.

Această peli­culă este rezul­ta­tul unei ambi­ţii inco­men­su­ra­bile a regi­zo­ru­lui Sir Richard Atten­bo­ro­ugh, care s-a stră­duit mulţi ani să obţină finanţare pen­tru acest pro­iect măreţ, dar mai puţin comer­cial. Ast­fel, în rolul prin­ci­pal îl dis­tri­buie pe Ben Kin­g­sley, a cărui inter­pre­tare magis­trală reu­şeşte să înglo­beze spi­ri­tul lui Gan­dhi pe marele ecran; jocul actori­cesc al lui Kin­g­sley este intens, dar în ace­laşi timp sobru; iar mag­ni­tu­di­nea prin care îşi transpune per­so­na­jul ne demon­strează fără echi­voc fap­tul că în spa­tele repli­ce­lor sale se afla forţele morale care îl ghi­dau pe ade­vă­ra­tul Gandhi.

Cine sal­vează o viaţă, sal­vează întreaga lume

Schindler’s List este capo­do­pera mul­ti­pre­mi­ată a lui Ste­ven Spiel­berg; o peli­culă şocantă din punct de vedere al vero­si­mi­li­tă­ţii ei, un film epic lung de trei ore care sur­prinde holo­ca­us­tul, atro­ci­tă­ţile şi geno­ci­dul care au bân­tuit popo­rul ales pe tim­pul celui de-al doi­lea răz­boi mondial. Un ase­me­nea grad de rea­lism aso­ciat unui subiect deli­cat poate fi o sar­cină copleşi­toare pen­tru orice regi­zor, Spiel­berg fiind obli­gat moral faţă de vieţile care au fost cur­mate în acea peri­oadă, să redea cu acu­ra­teţe pro­ce­sul de dezu­ma­ni­zare şi crun­tele sufe­rinţe la care au fost supuse mili­oane de suflete inocente.

Fil­mul debu­tează în 1939, în Cra­co­via, unde comu­ni­ta­tea evre­i­lor era deja ame­ninţată de nazi­şti. În acest con­tex ten­sio­nat şi plin de incer­ti­tu­dine îşi face apa­ri­ţia Oskar Schin­d­ler (Liam Nee­son), un antre­pre­nor de ori­gini austro-ungare care era inte­re­sat să finanţeze con­stru­i­rea unei fabrici cu banii evre­i­lor. Reu­şeşte acest lucru abia în mar­tie 1941, când evreii sunt mar­gi­na­li­zaţi şi obli­gaţi să tră­i­ască în ghe­to­uri unde banii işi pierd valoa­rea intrinsecă.

Repu­blica tra­ieste in con­ti­nu­are — intr-un spa­tiu de 79 mp

Pre­su­pun ca multi din­tre voi ati vazut Inglo­u­ri­ous Bas­terds. Multi v-ati pus intre­ba­rea “unde i-a gasit Taran­tino pe necu­nos­cu­tii aces­tia care joaca atat de bine ?”. De fapt, acesti “necu­nos­cuti” sunt stele ale cine­ma­to­gra­fiei ger­mane. Fre­de­rick Zol­ler, sol­da­tul ger­man care incearca (fara suc­ces) sa o seduca pe Sho­sanna, este jucat de un tanar actor, Daniel Bruhl, care s-a facut remar­cat in fil­mul Good Bye Lenin!, in 2004.

Pe flu­viul unde Dum­ne­zeu nu si-a ter­mi­nat nici­o­data creatia.

In seco­lul al XVI-lea, marile puteri euro­pene pur­tau expe­di­tii ambi­ti­oase si isi con­stru­iau impe­rii colo­ni­ale vaste. Spa­nia si Por­tu­ga­lia erau intr-o com­pe­ti­tie acerba, fie­care avand la dis­po­zi­tie armate greu de invins si o flota imensa. Spa­ni­o­lii au reu­sit sa-i sub­juge pe azteci si au cuce­rit Mexi­cul ime­diat, iar Her­nando Cor­tez a deve­nit cele­bru pen­tru vic­to­ri­ile repur­tate. Spa­ni­o­lii au con­ti­nuat cuce­ri­rile si in Ame­rica de Sud, acolo unde legenda unui pre­sus­pus El Dorado, un loc al tutu­ror boga­ti­i­lor, i-a impins pe oame­nii lui Gon­zalo Pizarro sa plece pe Ama­zon si sa des­co­pere tara­mul visat. Wer­ner Her­zog, unul din­tre cei mai impor­tanti regi­zor ger­mani, ne aduce in inima unui grup de supusi ai coroa­nei spa­ni­ole, care incearca sa des­co­pere locul in care El Dorado si aurul sau se afla. Avandu-l in rolul prin­ci­pal pe Klaus Kin­ski, un actor cu un chip pe care nu il poti uita prea usor, fil­mul lui Wer­ner Her­zog se reco­manda drept una din­tre cele mai impor­tante cre­a­tii ale cine­ma­to­gra­fu­lui ger­man de la ori­gini si pana in prezent.

Sce­na­riul este scris de Wer­ner Her­zog si in nou­a­zeci de minute sun­tem intro­dusi intr-o poveste aproape hip­no­ti­zanta in care mania pute­rii si dorinta de avere sunt temele pre­do­mi­nante. Cu o muzica de legenda com­pusa de Flo­rian Fri­cke, Agu­irre, mania zei­lor apare ca un film inva­luit intr-un mis­ter greu de des­ci­frat. Pei­sa­jele superbe si rea­liste, fil­mate cu rafi­na­ment de Wer­ner Her­zog, iti fura pri­vi­rea. Bazat pe scri­e­rile des­co­pe­rite in jur­na­lul unui preot care a inso­tit o misiune din cadrul cam­pa­niei de cuce­rire a Ame­ri­cii de Sud de catre spa­ni­oli, fil­mul uti­li­zeaza ele­mente de mito­lo­gie com­bi­nate cu aspecte isto­rice interesante.