Heroes today. Legends forever.

Aşteptările mi-au fost confirmate şi singurul aspect pe care îl apreciez din întreaga experienţă The Expendables este legat de acţiunea specifică genului, ce include o distribuţie formată din nume mari ale industriei şi care devine un oarecare omagiu la adresa actorilor în mare parte trecuţi de prima tinereţe. În regia lui Sylvester Stallone, un om trecut prin multe producţii ce implică violență şi sânge fără măsură, The Expendables a fost un spectacol vizual, marcat de explozii uriaşe, execuţii cu sânge rece, dar în acelaşi timp a fost un model educativ pentru tinerii de 12 ani care oricum l-au văzut deşi nu le este recomandat acest lucru. Lăsând ironia la o parte, filmul excelează la capitolul brutalitate şi nu cred că am mai văzut în ultima perioadă o astfel de perspectivă asupra luptei corp la corp. Sylvester chiar nu s-a sfiit să şocheze în numeroase scene şi deşi efectele speciale în unele momente nu sunt chiar cele mai reuşite, tot rămâi cu o expresie a feţei demnă de un accident văzut live din perspectiva unui martor aflat la 10 metri distanță.

Povestea îi urmăreşte pe The Expendables, o echipă de mercenari care acceptă orice misiune atâta timp cât este realizabilă şi mai ales, profitabilă. Formată din Barney Ross (Sylvester Stallone), Lee Christmas (Jason Statham), Ying Yang (Jet Li), Gunner Jensen (Dolph Lundgren), Toll Road (Randy Couture) şi Hale Caesar (Terry Crews), echipa

Roger Moo7re is James Bond.

Producătorii Live and Let Die au încercat să-l readucă în rolul principal pe Sean Connery şi întrucât tentativa lor s-a soldat cu un eşec, s-au văzut nevoiţi să caute un înlocuitor pentru ‘veteranul’ seriei. Cel care a preluat moştenirea legendei James Bond a fost Roger Moore şi acum, după vizionare, pot afirma că actorul britanic s-a integrat foarte bine în pielea agentului 007. Are şarm, un simţ al umorului, o prezenţă mai mult decât impunătoare, zis pe scurt, are toate atuurile pentru a-l interpreta pe Bond. Nu ştiu măsura în care George Lazenby ar fi fost o soluţie de rezervă sau nu, dar consider că ar fi dus întreaga serie pe o pantă descendentă. În regia aceluiaşi Guy Hamilton, Live and Let Die este o producţie reuşită, însă nu străluceşte aşa cum i se cuvine unui film James Bond.

Acţiunea îl urmăreşte pe agentul 007 în încercarea de a afla motivul asasinării a trei agenţi aflaţi în misiuni în colţuri diferite ale lumii. Ceea ce descoperă bărbatul este o reţea globală de trafic de heroină condusă de Kananga, un diplomat de pe o insulă mai puţin cunoscută, în colaborare cu Mr. Big, un gangster american pur sânge. Bond

Bond is back…with a vengeance.

Ultima apariţie pentru Sean Connery în rolul lui James Bond a marcat finalul unei epoci în seria cu acelaşi nume, o perioadă dominată de o evoluţie de la un personaj anonim la un nume pe care toţi cinefilii îl cunosc în prezent. Diamonds Are Forever reprezintă o mică operă de artă a lui Guy Hamilton, un spectacol vizual ce antreanează într-o acţiune spectaculoasă un agent 007 revenit în forţă şi cu o dorinţă de răzbunare ce depăşeşte orice limită. Producţia din 1971 este fără îndoială cea mai reuşită de până acum, Sean Connery dând o ultimă reprezentaţie de nota 10. Dacă m-aş fi născut în urmă cu 50 de ani Diamonds Are Forever ar fi fost fără îndoială filmul meu preferat şi tind să cred în continuare că încă mai stârneşte nostalgie printre iubitorii clasicului personaj 007. 1971 nu a fost un an marcat de foarte multe producţii de anvergură şi în acest context adaptarea după celebrul roman al lui Ian Fleming a venit probabil ca o lovitură în box-office-ul vremii. Ceea ce nu reuşesc să înţeleg sunt criticile pe care Diamonds Are Forever le-a primit la vremea respectivă. A fost criticată maniera în care acţiunea s-a desfăşurat, afirmându-se că influenţele americane s-au simţit din plin în poveste, a fost desfiinţată chiar şi interpretarea lui Sean Connery, considerat mediocru şi lipsit de inspiraţie. Însă eu consider că toate aceste

Welcome to Japan, Mr Bond.

James Bond revine de această dată într-o altă producţie magistrală din seria cu acelaşi nume, You Only Live Twice. A fost un film ce a suferit din plin influenţele culturii japoneze şi chiar dacă pe alocuri mai sunt şi mici erori, în mare You Only Live Twice redă cinefililor un James Bond aflat în misiune într-o ţară nouă că perspectivă asupra tuturor aspectelor vieții. În regia lui Lewis Gilbert, veteranul seriei aş zice, producţia din 1967 resimte din plin tehnologia cinematografică slab dezvoltată a acelor ani ‘60, pornind de la efectele speciale şi continuând chiar şi cu scenele de urmăriri între maşini care în prezent sunt mai mult decât banale. Însă consider toate aceste aspecte mai puţin plăcute note de originalitate în acest film, o amintire că You Only Live Twice a fost produs în 1967, un an în care românii nici nu visau la gloria sau şarmul lui James Bond.

Acţiunea îl urmăreşte pe agentul 007 (Sean Connery) trimis în misiune în Japonia, o ţară cu totul nouă pentru