Cum ar fi sa iti intalnesti vechii prieteni si sa mai tragi o ultima bauta?

Subiectul ales de scenaristii lui „Boogie” este o mina de aur. Ce poate fi mai frumos decat sa il vezi pe un barbat ajuns la 30 de ani, cum isi aduce familia la mare de 1 mai si cum trece el prin criza varstei si intamplator se intalneste cu doi fosti colegi de liceu cu care sta la o bauta, condimentata cu injuraturi si filozofii de roman mediu? Acesta este genul de film pe care as vrea sa-l fac eu. Stiti cand mergeti la mare si vedeti familiile acelea de3-4 persoane stand la terasa, tristi? Niciunul nu vrea sa vorbeasca. Sotia este suparata ca boul a baut prea multe pahare de bere pe plaja, boul este beat-m..e, fiul este suparat, gandindu-se ca acum ar fi putut sta cu “baetii” in fata blocului, la agatat pipite, iar fiica cea mica este trista pentru ca tocmai a primit o palma de la ta’su’, dupa ce acesta n-a mai suportat sa ii rasune in cap propozitia imperativa “Ia-mi si mie pistol de facut baloane!”

Revenind, pot spune ca este un film minimalist, asa cum vedem ca se fac in ultima vreme la noi (”4,3,2″ , “A fost sau n-a fost” , “Moartea domnului Lazarescu”), si tocmai din aceasta cauza a fost preferat “Restul e tacere” in cursa pentru premiul Oscar. Filmul mai are un inconvenient: dialogul . Este un dialog pur romanesc, cu argou intraductibil. Este un film a carui vraja s-ar pierde prin traducere, lucru care in mod normal ii lasa sanse reduse de a prinde la public in afara. Cand a fost prezentat in premiera, la festivalul de la Cannes, numai jurnalistii romani s-au amuzat, in timp ce strainii nu au putut puncta decat stilistica a la Fellini. Eu l-as compara cu “American Graffitti” al lui George Lucas, pentru ca, in fond, acest personaj, Boogie, isi traieste ultima noapte de tinerete.

Actorii exceleaza in aceasta pelicula. Anamaria Marinca joaca cu o lejeritate dezarmanta, Dragos Bucur ne-a obisnuit cu roluri de baiat rau (Furia si serialul ala de cacat de pe PRO TV, Baieti buni), dar Radu Muntean a stiut cum sa ii foloseasca talentul. Pana si copilul (care este fiul regizorului) a fost ales cum trebuie. Eram obisnuit cu actori copii care joaca execrabil (uitati-va la “Dupa ea”, tot cu Dragos Bucur), dar pustiul acesta este chiar talentat. Mimi Branescu, pe care l-ati vazut in diverse reclame (aia de la Bergenbier, cu barbatul care se crede intr-un vestiar, la pauza si da indicatii jucatorilor, dar se afla de fapt in toaleta unui bar) nu ramane nici el mai prejos, fiind chiar actorul care mi-a placut cel mai mult, avand si limbajul cel mai porcos. Acest film, desi trist, te va amuza cu replicile sale senzationale. Ca sa il citez pe criticul Mihnea Columbeanu, “Romanian Beauty…? Intr-un fel…Boogie!”

Urmati-mi sfatul. Mergeti si vedeti “Boogie”. Filmul romanesc are nevoie de spectatori pentru  a se dezvolta. Scapati de complexul acesta prost: „E romanesc, e de cacat”. Noua generatie de cineasti romani, despre care va voi vorbi in zilele urmatoare, a scapat de orice complex comunist si face film de arta care merita toata atentia noastra.
Nota autorului:

Trailer