Berlin Calling este un film regizat de Hannes Stöhr. Un început sec pentru o recenzie, nu? Aş face o mare prostie dacă aş lăsa impresia cititorului că îl cunosc pe Hannes Stöhr şi creaţiile sale. Ei bine, nu mă voi preface că îl cunosc, şi nici nu voi vorbi de el de parcă am fi prieteni la cataramă, aşa cum fac unii recenzenţi de pe net, dar vă pot spune că Hannes Stöhr şi-a încercat norocul mai întâi în lumea magistraţilor şi abia apoi s-a infiltrat în cea a filmului. Din palmaresul său palid amintesc producţii precum: Berlin is in Germany (2001) şi  One day in Europe (2005).

Trebuie să ştiţi încă de la început că acest film se adresează în special amatorilor de muzică electronică. Berlin Calling (2008) nu este un film biografic, nu este un film despre viaţa în club şi nici nu da sfaturi cum să agăţi în club. Deşi la prima vedere filmul nu pare să ofere prea multe spectatorului, la o privire mai atentă descoperim câteva motive abordate ce merită dezbătute. DJ Ickarus (Paul Kalkbrenner), prin acţiunile sale ne pune în faţă în faţă cu una din cele mai comune probleme ale societăţii moderne: consumul de droguri. Dacă este un mesaj pe care filmul să îl transmită, acela este: Nu te droga.

Totodată este înfăţişată viaţa de artist, nu cea pe care ne-o imaginam că fiind perfectă, ci cea plină de probleme sentimentale, financiare, răbufniri, decepţii şi împliniri. Pentru Dj-ul nostru drogul devine singura sursă de inspiraţie, iar momentele în care se află sub influenţa lor sunt adevărate sclipiri de originalitate în care sunetele se aşează armonios stârnind cele mai lăuntrice trăiri celui care le ascultă.

Pentru Ickarus toate datele problemei se schimbă în momentul în care consumă un drog care conţinea cu totul alte substanţe decât era prevăzut. Ajunge într-un centru special, fiind detaşat de lumea exterioară, de prietena sa bisexuala, de aparatura sa, de drogurile pe care obişnuia să le ia. Totul se duce pe apa sâmbetei ca într-un joc de domino, fiecare piesă determinând căderea alteia, lovitură după lovitură.

Astfel ajungem să ne întrebăm: este chiar nevoie să ne drogăm pentru a realiza ceva? Pentru Ickarus răspunsul pare să fie de mult incrustat pe fruntea sa: trebuie să intru în transă pentru a crea, indiferent de repercusiuni (conditia artisului damnat). Albumul sau e pe drum însă apar mari semne de întrebare când vine vorba de data lansării.

Eu, personal, am văzut în Berlin Calling un videoclip extended pentru un întreg album deep house. Un montaj viu care întrepătrunde un număr important de piese semnate Paul Kalkbrenner cu zbuciumul dj-ului aflat în postura de protagonist într-un mediu în care se găseşte damnat şi fără speranţe de ieşire.

Închei această recenzie în acelaşi ton cu care am început. Nu pot să spun că sunt nerăbdător să văd un viitor film regizat de Hannes Stöhr cum de altfel nu mă aştept să mai văd o viitoare apariţie pe marele ecran a lui Paul Kalkbrenner. Berlin Calling (2008) este o incursiune în lumea electronică ce va încânta publicul amator al acestui gen şi prea puţin pe cinefili.

Rating:

Coloana sonora(Soundtrack) Berlin Calling (2008)

Sky and Sand

Aaron

Gebrun Gebrun

Trailer Berlin Calling (2008)

Download subtitrare Berlin Calling (2008)

Subtitrare pentru varianta de 1 cd: aici

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te pentru a fi la curent cu ultimele noutati: Alte recenzii de filme: Boku no kanojo wa saibôgu (2008) Is Anybody There? (2008) Le premier jour du reste de ta vie (2008) Gigantic (2008) Taguri filme,filme noi: 2008, download, filme bune, Hannes Stöhr, Paul Kalkbrenner, recenzie, review, subtitrari