O poveste de dragoste … bine legata.

Comedia neagra este un gen pe care Pedro Almodovar il stapaneste la perfectiune, iar atunci cand doi actori precum Antonio Banderas si Victoria Abril isi dau consimtamantul de a se lasa purtati de imaginatia infinita a regizorului spaniol, nici noua nu ne mai ramane decat sa admiram plini de uimire inca o opera de arta marca Almodovar. Leaga-ma strans nu a fost prea bine primit peste tot, mai ales in America, dar in Europa s-a bucurat de respectul cuvenit si a fost apaludat la scena deschisa in cadrul proiectiei de la festivalul de la Berlin, fiind apoi nominalizat si la premiile Cesar, precum si la Goya, distinctiile oferite de Academia Spaniola de Film. Penelope Cruz marturisea intr-un interviu mai vechi faptul ca prestatia puternica pe care Victoria Abril a realizat-o in acest film a determinat-o sa se apuce de actorie, in timp ce pentru Antonio Banderas acest rol inseamna consacrarea care ii va aduce contracte peste Ocean, unde il vom vedea in anii ’90 construindu-si imaginea de star latino in filme precum Desperado si The Mask of Zorro.

Proaspat eliberat din inchisoare, Ricky (Antonio Banderas) este decis sa isi urmeze cursul vietii si sa isi gaseasca o femeie pe care sa o ia in casatorie si cu care sa aiba copii. Tinta pe care o are in vizor nu este o fata obisnuita, ci actrita Marina Osorio (Victoria Abril), un star al filmelor de duzina si cu un scurt trecut in industria pornografica. Ricky ii lasa un mic cadou in geanta din cabina, dar fura toti banii pe care ii gaseste prin celelalte buzunare, iar apoi o urmareste pe Marina pana in fata apartamentului ei, unde va profita de o usa deschisa si va intra cu forta. O leaga strans de pat, ii pune un bandaj pe gura pentru a nu i se auzi tipetele si se prezinta: “Sunt Ricky si vreau sa te iau de sotie si sa avem copii impreuna.” Va dati seama ca o asemenea cerere in casatorie nu se incheie cu un “da”, ci mai degraba cu o teama in plus pentru Marina, care este sigura ca are de a face cu un psihopat cu acte in regula, ceea ce nu e chiar suta la suta fals, pentru ca antecendentele lui Ricky includ si o scurta internare intr-un sanatoriu de boli psihice. Ricky va trebui sa ii cumpere femeii medicamentele necesare pentru a-i alina durerea si intra intr-un conflict cu o traficanta (Rossy de Palma), careia ii fura produsele, fapt care cateva zile mai tarziu ii va aduce acestuia o bataie sora cu moartea. Intre timp, Marina ramane legata in pat, iar sora ei o cauta disperata, la fel si regizorul ultimei sale pelicule, dar nimeni nu reuseste sa ii dea de urma. Culmea este ca Marina ajunge sa se indragosteasca de Ricky, iar intre cei doi incepe o relatie tumultoasa. Almodovar prefera sa ne lase sa se credem ca femeia doar se preface indragostita pentru a putea scapa de rapitorul ei, dar descoperim mai tarziu adevarul, cand finalul filmului aduce lumina peste toate evenimentele.

Scenele de sex sunt pentru Almodovar un deliciu. La el nu putem vorbi despre niste simpli actori care mimeaza un act sexual, pentru ca incadraturile stranse si planurile detaliu surprind exact acea caldura degajata in timpul unei partide de sex. Regizorul nu face greseala de a arata prea multe, pentru ca stie sa se pozitioneze la granita de deasupra pornografiei. Fiecare cadru pe care il dezlipim dintr-un film de Pedro Almodovar este o opera de arta de sine statatoare, o fotografie perfecta. Simtul estetic pentru o imagine nu prea incarcata cu detalii inutile si o simetrie a felului in care actorii sunt pozitionati in scena ne ofera un film de inalta clasa, chiar daca nu cel mai profund al maestrului spaniol. Muzica lui Ennio Morricone asigura lungi perioade de calm in desfasurarea actiunii, dar ruperile de ritm, uneori cu atmosfera de thriller veritabil, sunt mult mai bine potentate de o armonie perfecta intre muzica si montajul imaginilor. Victoria Abril se inscrie perfect in acel grup cunoscut ca “femeile lui Almodovar”, alaturi de Carmen Maura, Marisa Paredes, Rossy de Palma si, mai tarziu, Penelope Cruz. Jocul ei este perfect balantat, ea jucand mai multe roluri intr-un singur film. Este personajul din filmul horror in care joaca si unde trebuie sa fie falsa si lipsita de talent, este actrita cautata de presa si pe care se pun presiuni, dar o vom descoperi si pe adevarata Marina, cea care tanjeste dupa un barbat, atunci cand o vedem jucandu-se in baie si pipaindu-si zonele intime, descoperim mai incolo si o dependenta de droguri, dar si o femeie capabila sa iubeasca din toata inima. Antonio Banderas, de cealalta parte, este exact tipul barbatului rupt de lumea inconjuratoare, cel care pare ca nu si-a lasat niciodata copilaria in urma. Se poate transforma cu usurinta intr-un personaj negativ pe care sa il urasti, dar revine cu usurinta la vechea sa stare, Ricky, nefiind un om rau, in ciuda trecutului sau patat.

Nota cineblog : 10

Coloana sonoră (Soundtrack) ¡Átame! (1990)

Trailer ¡Átame! (1990)

Download subtitrare ¡Átame! (1990)

Subtitrare pentru varianta de 1 cd: aici