Această recenzie conţine spoilere.

O dragoste plină de nervi.

Dragostea este o tematică greu de abordat în cinematografie şi în mare măsură succesul respectivelor filme se datorează veridicităţii, autenticităţii şi mai ales poveştii ce păstrează o legătură strânsă cu realitatea. Maniera în care iubirea este abordată în prezent în producţiile siropoase mă lasă rece şi-mi demonstrează cât de mult a degenerat acest sentiment general-uman. Nu este deloc normal ca filme precum The Notebook, A walk to remember şi multe altele care aduc lacrimi în ochii spectatorilor de ambele genuri să fie considerate capodopere ale genului. Nu este posibil să ignorăm clasicele producţii bazate pe aceeaşi tematică, neavând aici rost să le mai introduc titlurile, aşa cum este lipsă de bun simţ perspectiva în care se contruiește un film romantic în anul 2010. Nu există destine făcute să se intersecteze, nu există dragoste la prima vedere între 2 oameni care nici măcar nu ştiu pe ce lume trăiesc aşa cum nu putem vorbi nici de clişee ieftine menite să facă tinerele fete să viseze la un Făt-Frumos coborât din Paradis special pentru ele. Nu, în realitate iubirea te distruge şi momentele de bucurie nu sunt chiar atât de dese. Trebuie să recunosc că înainte de a viziona Annie Hall, Woody Allen era pentru mine un simplu regizor, un om micuţ şi frustrat care scoate filme în fiecare an, dar care nu reuşeşte să iasă în evidenţă. Deşi văzusem Vicky Cristina Barcelona, o mini-operă de artă a lui Allen, a trebuit să vizionez Annie Hall pentru a fi trăsnit de geniul acestui om.

Povestea îl urmăreşte pe Alvy Singer (Woody Allen), un comediant din New York care se îndrăgosteşte de Annie Hall (Diane Keaton), o persoană care încă nu-şi cunoastea scopul în viaţă. Între cei doi se naşte o adevărată poveste de dragoste, iar Alvy simte pentru prima oară în viaţa sa că Annie este sufletul său pereche. Însă când totul merge bine, lucrurile se schimbă, Annie propune o pauză în relaţia celor doi şi se mută în California, introducându-l pe bărbat într-o depresie profundă. Cu un ultim gest de disperare, Alvy o cere în căsătorie pe femeie.

Annie Hall pare, din punctul de vedere al poveştii, un film ca oricare altul, care nu impresionează prin nimic şi care este ‘mult prea vechi’, după cum ar spune unii aşa-zişi cinefili. Însă nu poţi judeca un film numai după un plot citit în viteză, aşa cum nu poţi nega nici geniul lui Woody Allen. Annie Hall este o capodoperă a genului şi nu numai, un film de referinţă despre care pot spune că m-a influenţat mai mult decât mă aşteptam. Deşi privim acţiunea prin ochii lui Alvy Singer, deci din perspectivă masculină, povestea este de o verosimilitate mai mult decât impresionantă. Este realitate pură maniera în care este construită întreaga acţiune. Încă de la primele scene banale, când cei doi îndrăgostiţi se cunosc, până la clasicele scene tipice genului, dar adaptate perfect în contextul dat, Annie Hall nu poate decât să mă uimească. Personajul lui Woody Allen este un om rupt oarecum de societate, Annie fiind opusa lui în această privinţă. Deşi o perioadă totul merge bine, era inevitabilă apariţia problemelor ce ulterior au condus la ceartă şi chiar la despărţire. Reprezentativă pentru întreaga suferinţă prin care trece Alvy este scena când bărbatul o cere în căsătorie pe Annie. Locaţia, dialogul, lumină, cadrele surprinse, toate lăsa impresia unui topos ales cu foarte multă atenţie. Cu ultimele speranţe, bărbatul călătoreşte până în California pentru a-şi uni destinul cu femeia visurilor sale, însă se pare că Annie nu-i mai împărtăşeşte sentimentele. Reacţia comediantului, oarecum o ironie a sorţii dată fiind situaţia creată, este cea a unui om distrus în interior, care pierde contactul cu realitate din pricina dezamăgirii.

În concluzie, iubirea este un sentiment dual ce implică două părţi. Alvy a fost singurul implicat cu adevărat în iubire, cel care credea că a găsit femeia ideală şi poate din punctul său de vedere aşa a fost. Scena finală este de un dramatism realist şi nu pot trage decât concluzia că trecutul ne va urmări oriunde am fi şi odată sau mai târziu regretele vor reintra în viaţa noastră, demonstrându-ne că nu totul în jurul nostru este suma deciziilor luate pe parcurs. Cele 4 premii Oscar stau ca dovadă a calității acestui film și nu pot decât să vă recomand să-l vizionați în cel mai scurt timp posibil.

Nota autorului:

Coloana sonoră (Soundtrack) Annie Hall (1977)

Trailer Annie Hall (1977)

Download subtitrare Annie Hall (1977)

Subtitrari pentru variantele de 1 cd si 2 cd-uri: aici