Aseara a debutat Iasi International Film Festival, invitatul special al serii neputand fi altcineva decat un regizor iesean, castigator de Palme d’Or pe deasupra, domnul Cristian Mungiu. Asezat fiind la doua randuri in spatele unui om ridicat in slavi de intreaga suflare cinefila, Amintiri din Epoca de Aur, prima parte, se anunta o experienta de neuitat. Si simturile nu m-au lasat balta. Filmul abordeaza aceeasi tema a comunismului, insa de aceasta data vedem partea frumoasa a Epocii de Aur. Chiar cand credeam ca Emir Kusturica nu are rival in spatiul balcanic, iata ca apare Cristian Mungiu, doar scenarist al celor patru scurtmetraje care alcatuiesc filmul, care nu imi lasa timp sa imi trag respiratia din lungile sesiuni de ras. Da, se rade bine la Amintiri din Epoca de Aur, rade chiar si Anamaria Marinca, desi sunt sigur ca nu e prima data cand vede filmul.

Alcatuit din patru parti semnate de regizori pe care pana acum nu am mai avut ocazia sa ii studiez, pelicula respira prin toti porii a distantare de Noul Val Romanesc. Se vede in imagine, in stilul de filmare, montaj, chiar si generic. Nu m-as fi asteptat sa pot urmari dupa mult timp o filmare cu macaraua intr-un film autohton, dar avem o secventa foarte bine realizata unde urmarim si asa ceva. Primul scurtmetraj, intitulat Legenda activistului de partid, ne spune povestea unei vizite oficiale ce ar fi trebuit sa aiba loc intr-un satuc. Oamenii se pregatesc temeinic sa isi intampine minunatii oaspeti, aleg bucatele cele mai rafinate, vinul cel mai bun, scriu pancarte, copiii invata texte, intreaga localitate este infierbantata. Dupa ce trimisul partidului primeste vestea ca vizita nu va mai avea loc, primarul si subalternii sai, impreuna cu activistii de partid se urca in roata cu lanturi a lautarului sef, dar in roata se urca si acesta din urma, iar roata nu mai poate fi oprita. Telefonul suna la rasarit, dar n-are cine sa raspunda. Finalul il veti afla in sala de cinema.

Al doilea segment este inspirat dintr-o alta legenda urbana legata de perioada comunista, cand in timpul vizitei presedintelui francez Valéry Giscard d’Estaing, Nicolae Ceausescu este surprins in fiecare fotografie fara palarie. Temandu-se ca s-ar putea interpreta drept ca un simbol al supunerii in fata lumii capitaliste, redactorii Scanteii hotarasc sa modifice pozele si sa-i aseze palaria pe cap lui Ceausescu. Pentru ca timpul este scurt, iar ziarul trebuie sa ajunga la clasa muncitoreasca la prima ora, fotografiile sunt preluate inainte de a fi terminate, astfel ca Ceausescu va aparea pe prima pagina cu o palarie asezata perfect pe crestet si cu inca una pe care o tine in mana.

Legenda politrucului zelos este o alta povestioara amuzanta despre acele vremuri. Ingrijorati de rata analfabetismului ridicata, mai marii judetului decid sa implementeze educatia in toate satele. Un tovaras este trimis intr-un catun rupt de lume si ii cheama pe toti la scoala pentru a-i alfabetiza. Copii si adulti sunt adunati in sala de clasa si invatati sa citeasca, numai ciobanul satului refuza sa coboare din munti, asa ca profesorul se va duce la el. Sunteti curiosi ce se va intampla, aflati doar ca invatatorul va face cunostinta cu bata cea lunga a pastorului.

Ultimul scurtmetraj, pastrat strategic pentru a incheia prima parte, fiind de departe cel mai amuzant, este o legenda urbana despre un politist care trebuie sa primeasca un porc de la cumnatul sau de la tara. Pentru ca i-a cerut sa fie proaspat, acesta i-l aduce in portbagajul Daciei… viu. Guitatorul este carat in apartament cu greu, dar nimeni nu vrea sa il taie. Apare si ideea de a-l impusca cu armamentul din dotare, dar s-ar auzi in tot blocul. Pana la urma copilul familiei vine cu ideea gazarii porcului, care este dus in bucatarie, unde se da drumul la butelie, se inchid sigurantele si se asteapta cateva ore pana cand animalul este numai bun de parlit. Oare ce se intampla cand gazezi un porc si aduci focul prin preajma?

Iata cea mai buna comedie romaneasca de la California Dreamin’ incoace. Un film-omnibus cu o atmosfera uneori nostalgica, unde umorul de calitate este pus la mare pret. Ii veti putea vedea pe Alexandru Potocean, Teo Corban, Ion Sapdaru (unul dintre actorii mei preferati din Romania, si el iesean), Mihai Constantin si Gabriel Spahiu. Una dintre cele mai bune descrieri ale spatiului balcanic, acest butoi de pulbere al Europei, un loc in care omul se trateaza de orice boala prin comedie. Regia este semnata de Hanno Hoffer, Ioana Uricaru, Razvan Marculescu si Constantin Popescu, regizori noi carora Mungiu le da sansa de a se face afirmati, un lucru pentru care castigatorul de Palme d’Or este demn de apreciat.

Nota autorului:

Trailer Amintiri din Epoca de Aur – Partea I: Tovarăşi, frumoasă e viaţa! (2009)