Aceasta nu este o poveste de dragoste. Este o poveste despre dragoste.

Cand vine vorba de filme de dragoste, intotdeauna iau ca reper Une homme et un femme a lui Claude Lelouch. Acesta este indiscutabil, cel mai bun film de acest gen realizat vreodata. Cand vreau sa verific cat de bun este un film romantic, il compar cu acesta si dau un verdict. Asa am incercat si cu filmul de fata, (500) Days of Summer, insa ar fi fost o greseala sa fac acest lucru, deoarece acesta din urma nu se vrea a fi inca un love story.

(500) Days of Summer (regia Marc Webb) este unul din rarele filme in care suntem anuntati inca din inceput cum se va termina (“this is not a love story”, spune o voce groasa inca din generic). Dar chiar daca ni se spune acest lucru, continuam sa ne uitam sperand ca vom avea parte de ceva frumos. Tot filmul ne intrebam de ce nu avem parte de o poveste dragoste, ajungand in final sa realizam ca aceasta chiar nu exista.

Una din problemele pe care le ridica acest film este referitoare la destin. Crezi in destin si spui cu fiecare ocazie ca asa a fost sa fie, ca asa a fost scris? Sau esti responsabil pentru faptele tale si esti ferm convins ca tu iti faci viitorul? Tom Hansen (Josep Gordon-Levit) si Summer Finn(Zooey Deschanel) isi vor primi raspunsul la finalul povestii. Ea, o fata care nu crede in dragoste si convinsa ca ea este cea care isi controleaza viata, si el, un tip care crede in dragoste si in faptul ca fiecaruia dintre noi ii este scris ceea ce i se intampla.

Zooey Deschanel interpreteaza inca o fata enigmatica,  o fata despre care scenaristii nu ne spun prea multe, la fel ca si in Gigantic (2008). Josep Gordon-Levit interpreteaza rolul unui tanar cu o cariera ratata, menit sa fie arhitect insa care se multumeste doar sa scrie felicitari. Insa trebuie felicitat pentru aceasta prestatie din 500 Days of Summer. deoarece a reusit in acelasi an sa joace si in mizeria de film intitulata G.I Joe Rise of the Cobra; un progres considerabil as spune eu.

Sunt persoane care vor spune ca nu le place acest film din cauza ca nu este prezentat in ordine cronologica. Acesta nu este un motiv pentru care sa nu iti placa un film; e ca si in cazul filmului Cloverfield unde multora nu le-a placut deoarece, citez:”se tot balanganea camera”. Ce ar mai fi daca toate filmele ar fi prezentate dupa un fir narativ netrunchiat, daca ar fi filmate toate de pe trepied? Va spun eu: am avea si mai multe filme plictisitoare pe care nu am da doi bani si la care nu s-ar mai uita nici dracu’.

Tom, un tanar crescut cu muzica pop britanica ce l-a bagat intr-un colt al tristetii, este convins ca nu va putea fi niciodata fericit. Asta pana cand intalneste pe Summer, o fata noua de la serviciu. Aceasta este convinsa ce dragostea nu exista. Cei care nu cred ca opusurile se atrag, vor primi o palma in acest caz. Tom si Summer, desi total diferiti cand vine vorba de modul in care vad viata si cursul ei, ajung sa se placa, sau poate chiar mai mult. Insa oricat de mult si-ar imagina si si-ar dori Tom ca Summer este aleasa lui, acest lucru nu pare a fi posibil. Summer il place acum, in prezent. Nu se gandeste la viitor ci doar la prezent; tocmai de aceea nu le este promis vreun viitor impreuna.

Personajele din film nu sunt super-eroi si nu fac nimic spectaculos pentru a atrage atentia publicului. Totul vine de la sine: placerea ambilor pentru muzica, jocurile pe care fac, locul lor retras in care au o vedere deosebita a Los Angesului si nu in ultimul rand personajele in sine, te vor face sa urmaresti acest film pana la capat. Povestea are un ritm du-te vino, care il face si mai interesant: il vedem in acest moment pe Tom in ziua 488 si deodata suntem aruncati inapoit in primele zile in care o cunoaste pe Summer. E ca si atunci cand iti aduci aminte de o relatie care nu a mers. Iti aduci aminte franturi, atat bune cat si rele ce le unesti ca pe niste piese de puzzle.

Tom se amageste si acest lucru nu ii aduce decat suferinta. Inca din prima zi, desi afla ca nu este de el, el isi spune ca ea este aleasa si ca va face orice pentru a fi a lui. El porneste intr-un adevarat maraton pentru a topi sau demola zidul pe care Summer il are, zid ce o protejeaza de lumea exterioara, de cei curiosi. Si chiar atunci cand credea ca i-a reusit acest lucru, chiar atunci cand credea ca o cunoaste cat mai bine, este lovit din plin. Desi ea este sincera cu el de la inceput, Tom continua sa creada ca relatia lor va dura pe veci, ca incet, incet il va iubi cu adevarat. Cata amagire…

Soundtrackul filmului este unul bine ales si foarte bine inserat in momentele cheie ale filmului in care nu face altceva decat sa adanceasca si mai mult starea pe care filmul o induce. Desi am incercat de mai multe ori sa inteleg care a fost rostul parantezelor din titlu: (500), insa nu am reusit sa dezleg acest mister si sper ca macar altii sa inteleaga care e treaba cu cele doua semne de punctuatie.

(500) Days of Summer are tot ce ii trebuie pentru ca tu sa il vezi drept un bun film de dragoste: este amuzant pe alocuri, se desfasoara si o mica scena de musical, apar secvente alb-negru in care sunt prezentate cele doua personaje principale. Si totusi, noi vedem lucrurile din perspectiva lui Tom, care desi este innebunit de aceasta fata, ceea ce il face sa fie slab si usor de manipulat, nu este obsedat. Acest lucru, dar si modul non-Hollywoodian in care filmul se desfasoara, ofera filmului savoare si acea senzatie de nesiguranta continuua, la fel ca si in viata de zi cu zi.

Zooey Deschanel este, fara indoiala, una dintre actritele mele preferate. Toate filmele in care ea joaca ofera spectatorului o avalansa de trairi si sentimente, de la agonie la extaz, dar si o sumedenie de rasturnari de situatie care au loc la fel ca si in viata: cand (nu) te asteptai. Zooey incanta inca o data publicul la fel cum a facut si in All the Real Girls(2003), Winter Passing(2005), Gigantic(2008) si Flakes(2007).

500 Days of Summer, desi mai da unele rateuri pe alocuri cu vreo doua clisee, este cu siguranta unul dintre cele mai bune filme din 2009 de care multi nu au auzit. Si ma poti crede pe cuvant cand spun asta; ia ca exemplu faptul ca la noi in tara nici macar nu e programat sa apara.
Asa ca data viitoare cand mai rascolesti dupa un film de dragoste, sa iei si acest film in calcul.
Nota autorului:

Coloana sonoră (Soundtrack) (500) Days of Summer (2009)

The Temper Trap-Sweet Disposition

Regina Spektor – Us

Black Lips – Bad Kids

The Smiths – Please, Please, Please, Let Me Get What I Want

Doves – There Goes The Fear

Hall & Oates – You Make My Dreams

Carla Bruni – Quequ’un M’a Dit

Feist – Mushaboom

Regina Spektor – Hero

Simon & Garfunkel – Bookends

Wolfmother – Vagabond

Mumm-Ra – She’s Got You High

Here Comes Your Man

Trailer (500) Days of Summer (2009)

Download subtitrare (500) Days of Summer (2009)

Subtitrare indisponibila momentan.