50 First Dates (2004)
Imagineaza-ti cum ar fi sa cuceresti aceeasi femeie in fiecare zi?
Ar fi cam naspa, nu stiu eu ce sa va zic. Dar mai greu este pentru spectatorul care crede ca isi va petrece o seara placuta in fata unei comedii cu Adam Sandler si da peste unul dintre cele mai siropoase filme pe care mintea umana le-a conceput vreodata. Imaginati-va o combinatie intre A Walk to Remember, The Notebook si comediile proaste cu Adam Sandler si veti obtine 50 First Dates. Nu stiu altii cum au rezistat, dar eu am scapat o injuratura printre dinti la fiecare minut. Sunt multe film slabe pe lumea asta, insa acesta le depaseste pe toate. Da, stiu ca o sa-mi sara in cap fanele care vor crede despre mine ca sunt un “barbat fara inima, care se razbuna pe faptul ca nimeni nu te iubeste si nu esti capabil sa intelegi ce inseamna dragostea adevarata, bai nesimtitule care esti”, dar daca exista cineva care s-a simtit emotionat sau a declarat prietenilor ca i-a placut acest film, acela nu este un om normal. In cele ce urmeaza vom demonstra impreuna de ce 50 First Dates este cel mai slab si siropos film conceput de mintea umana si de ce scenaristul acestui film ar trebui scos din casa de o multime infuriata si luat la rost pentru opera sa de prost gust.
Se facea ca Alexandru Tirdea avea acum ceva timp frumoasa varsta de treisprezece ani si la acea minunata etate, aflata sub semnul fatidicului, atragatorul si atotcunoscatorul nostru erou visa ca destinul ii va aduce si lui, in viata lui trista si lipsita de directie, o prea frumoasa femeie care sa il iubeasca si sa ii lumineze pasii in intunericul de nepatruns al existentei sale. Tirdea se uita in vremea aceea la alte filme decat cele despre care va vorbeste astazi in termeni elogiosi, asa ca i s-a parut un gest normal acela de a se uita la 50 First Dates. Motive? Unu: era idiot. Doi: ii placea Adam Sandler, asadar revenim la primul punct. Si ti-a placut, stapane? Normal ca mi-a placut, doar eram prost, eu ce am explicat pana acum? Mi-a placut atat de mult incat am spus tuturor ca este cel mai bun film facut vreodata.
(Luminile cad pe chipul resemnat al lui Tirdea, in vreme ce publicul care asculta inmarmurit izbucneste in lacrimi.) Da, a fost filmul meu preferat. Loviti-ma. Aveam treisprezece ani si eram idiot, iertati-ma!
Si ce ai facut dupa aceea, Luminatule? A mai trecut un an si mi-am revenit, doar nu era sa raman asa pentru totdeauna. Trist este sa vezi oameni in toata firea care il apreciaza asa cum o faceam eu atunci. Ai dreptate, maestre… Stiu ca am, nu trebuie sa-mi mai spui. V-am promis ca vom diseca impreuna aspectele care transforma 50 First Dates dintr-un film mediocru intr-un adevarat monument inchinat imbecilitatii. Sa o luam cu ceea ce vedem prima data la un film, si anume posterul. Uitati-va numai putin la chipul lui Drew Barrymore, care pare ca asculta niste cuvinte cam porcoase din partea lui Sandler si a facut ochii mari, ipoteza combatuta de mecla care nu necesita comentarii, fata cu care Sandler ne-a obisnuit in prima parte a carierei. Este clar ca posterul anunta o comedie despre un tip indragostit si o femeie cam aeriana, insa ceea ce ma intriga este data aleasa pentru lansare. 14 februarie… WTF? Va dati seama ce tare si-au batut-o de spectatori producatorii? Baietii au stiut exact ce fac: un film adresat marilor mase, servit celei mai mari nise posibile, indragostitii. “Prosti, dar multi”, cum ar spune singurul om mai crud decat mine.
Trecem la scenariu. Inteleg conceptul de fantezie, dar multi spectatori nu prea reusesc sa isi dea seama cand un film este fictiune pura decat daca prin cadru apare o fiinta cu doua capete, un monstru care scuipa flacari, un roman fericit, stiti voi, chestii fantastice. Aici e marea problema. Bietul barbat va fi intotdeauna asuprit de domnisoara cu care a vazut filmul, pentru ca ea a plans la film si este emotionata de gesturile supraomenesti ale protagonistului, care face totul, absolut totul pentru un mare ideal: Iubirea. Iar ea il va intreba mai tarziu, acasa, cam asa: “Tu ce ai face daca eu as fi ca Drew Barrymore?” Te-as parasi, da-te-n [organ aleatoriu al corpului uman + referinta la minunata faptura care i-a dat viata] de acneica! Nu, serios acum. Sigur iti va pune intrebarea asta. Iar eu va voi invata ce sa raspundeti, prietenii mei, pentru ca eu tin la voi si va respect chiar daca ajungeti pe blog cautand filme porno si subtitrari, iar majoritatea sunteti niste onanisti aflati pe la jumatatea lantului evolutiv. Sunteti cititorii mei chiar daca eu nu vreau sa fiti, dar nu pot sa va aleg, de aceea va numesc copiii mei. Spune-ne, Imparate, nu ne mai fierbe… Cheia este sa nu te blochezi, iar raspunsul tau sa evite cat de mult posibil termenii siroposi promovati de film. Cititi urmatorul paragraf si invatati-l mai abitir decat rugaciunea aia cu painea.
Aceasta productie audio-vizuala, unanim acceptata de marea masa a populatiei sub denumirea de “film”, sfideaza intr-un mod absolut indiscutabil impresiile intime ale spectatorilor de sex feminin, dar si masculin pentru atingerea unui scop literalmente comercial. Sa luam, de exemplu, personajul masculin al acestei productii cinematografice. Nu este oare el expresia barbatului pe care revistele feminine din orice colt al lumii il propun drept model? Asa este. Adam Sandler isi ataseaza perfect ipostaza acelui om pe care publicatiile pentru femei il modeleaza inca de cand au fost infiintate. Umil, servil, el este capabil de sacrificiu, gesturi pe care viata reala nu le-a adus inca la lumina. O minte deschisa, asa cum este a mea, ar putea cu usurinta observa, dupa felul in care tema iubirii este abordata, faptul ca producatorii si-au organizat absolut fiecare detaliu al filmului, de la scenariu pana la data lansarii, astfel incat profitul sa atinga plafonul maxim realizabil. Un film mai indobitocitor decat acesta nu exista. Poate doar A Walk to Remember sau The Notebook, dar acelea sunt destinate publicului adolescentin, despre care stim deja ca nu poate analiza prea mult. 50 First Dates mi-a provocat o greata pe care cu greu am putut-o stavili, iubito, asa ca sper ca acest capitol al vietii noastre este inchis. Mi-as dori sa pot sterge intr-un fel imaginile sinistre care au compus aceasta dezgustatoare creatie a unei minti umane diabolice, dar ele ma vor urmari pe tot parcursul vietii.
Nota autorului: 









Coloana sonoră (Soundtrack) 50 First Dates (2004)
Soundtrack indisponibil.
Trailer 50 First Dates (2004)
![]()
Download subtitrare 50 First Dates (2004)
![]()
Subtitrare pentru varianta de 1 cd: aici









(18 votes, average: 8.72 out of 10)Etichete: 2004, Adam Sandler, Drew Barrymore, film american, filme slabe, recenzii, review |
Related posts: |
10 Comentarii »
1 Pingbacks »
-
[...] This post was mentioned on Twitter by Cineblog.info, Cineblog.info. Cineblog.info said: Articol nou: 50 First Dates (2004) http://www.cineblog.info/50-first-dates-2004/ [...]





10 pentru articol, 1 pentru film, desi nu l-am vazut. Va iubesc CINEBLOG!
filmul nu merita un asemenea articol.apreciez rabdarea si articolul.
Felicitari pentru articol.. filmul l-am vazut si nu mi se pare cine stie ce, e chiar slabutz
Haha tie chiar ti s-a parut siropos?
) E doar o comedie tipica vremurilor in care traim. Nu se compara deloc cu A walk to remebmber sau alte chestii stupide de genu’. Asta pentru ca nu e acelasi gen. E o simpla comedie romantica si absurda, tipica pentru Adam Sandler. Si ceea ce nu cred eu absolut deloc este ca exista asemenea oameni care chiar cred ca filmul e pe bune. In A walk to remember stratul principal al filmului a fost povestea de iubire plagiata din Love Story. Aici stratul principal e comedia combinata cu povestea absurda de iubire, care pana la urma e si ea amuzanta. Dar sa o ia cineva in serios? Cat de redus mintal ar trebui sa fie? Nu spun ca filmul e bun. Am spus ca e tipic si nu are nimic special. Dar nu merita chiar nota 2.
asa e. merita nota 1
L-ai vazut?
E genu de comedie tipic americana in care ,actorii americani stiu sa isi puna in valoare maiestria de a fi actor. Mie unu mi-a placut filmu,dragut.
printre cele mai bune filme… actorul care joaca rolul principal (nu stiu numele la nici un actor deci…) face tot filmul
)
Mie mi se pare un film destul de dragutz. Spumos pe alocuri dar e genu de comedie tipic americana (vorba lui antirekin) cu actori americani care stiu sa isi joace bine reolul in asa fel incat sa te plictisesti
Meriti felicitari pentru talentul scriitoricesc zau. In ceea ce priveste filmul, mie mi-a placut. Lasand la o parte latura sensibila a iubitorilor genului de film, propun, in continuarea articolului tau, sa ne uitam doar la stirile de la ora 5 pe protv, unde viata ne arata si ne da de fapt o lectie dura despre realitate.Metaforic vorbind,prefer sa-mi iau in felul asta pastilele de extasy sau sa deschid supapa de presiune a unei realitati, cateodata naspa. Urmariti filmul,merita, chiar daca e usor idiot si plin de clisee…