Odiseea umanităţii

2001: A Space Odyssey, regizat de un monstru sacru al cinematografiei, Stanley Kubrick, este un reper al filmelor science-fiction, un “clasic” în adevăratul sens al cuvântului, care tratează teme precum evoluţia umanităţii, tehnologia, inteligenţa artificială sau viaţa extraterestră. Pelicula este considerată un “benchmark” al genului datorită efectelor vizuale nemaivăzute până la acea dată, a imaginilor ambigue şi suprareale, precum şi datorită înlocuirii tehnicilor narative clasice cu sunete, implicit diminuând rolul dialogului în film.

Titlul filmului conţine două elemente, primul element îl constituie timpul, sau mai degrabă începutul unei ere, 2001, primul an al mileniului trei. Al doilea element este odiseea spaţială, cu trimitere la Odiseea de Homer. Am putea afirma că în viziunea lui Kubrick, mileniul trei va constitui începutul unei aventuri pentru omenire, o odisee către necunoscut, care ii va purta pe oameni spre abisurile universului.

Filmul are o coloană sonoră impresionantă; spre exemplu, valsul ‘Dunarea albastra’ de Johann Strauss este asociat “dansului” sateliţilor, iar poemul simfonic ‘Asa grait-a Zarathrusta’ de Richard Strauss însoţeşte evoluţia filozofică a omenirii, teoretizată în cartea lui Nietzsche cu acelaşi nume. Pe parcursul său, pelicula nu acumulează decât 40 de minute de scene cu dialog, Kubrick prezentând această poveste folosind cu precădere imagini suprareale coroborate cu simfonii celebre. Astfel, spectatorul este lăsat liber să speculeze asupra unor teme vaste precum: viitorul, supratehnologizarea, menirea vieţii, totul acompaniat de o muzicalitate înălţătoare.

Capodopera lui Kubrick se constituie din patru episoade:

1. The Dawn of Man
2. The Lunar Journey in the Year 2000 (untitled)
3. Jupiter Mission
4. Jupiter and Beyond the Infinite

In primul episod, suntem încadraţi în deşertul african, cu milioane de ani în urmă, unde asistăm la începutul evoluţiei umanităţii, aceasta luând forma unui clan de primate vegetariene, al carui singur scop era supravieţuirea. Aici işi face aparitia primul monolit. Acest obiect misterios de origini necunoscute stârneşte iniţial anxietate în rândul primatelor, însă după o analiză preliminară, acestea devin curioase, iar liderul clanului întinde degetul arătător pentru a atinge monolitul, idee preluată de Kubrick dintr-una din picturile lui Michelangelo din Capela Sixtină, unde omul tinde să atingă divinitatea. Tot în acest episod, în evoluţia sa, omul, în stadiul său incipient, descoperă uneltele şi armele, astfel reuşind să-şi depaşească condiţia de primat vegetarian; el va putea acum vâna, se va înfrupta din carnea altor specii şi va învaţa să-şi ucidă semenii pentru a-şi însuşi puţinele resurse naturale existente.

Cea de-a doua secvenţă nu prezintă un titlu, însă ne plasează în anul 2000, suntem puşi faţă în faţă cu un nou moment de cotitură din istoria umanităţii. O delegaţie secretă este trimisă pe lună, unde va inspecta o descoperire misterioasă, al doilea monolit. Acesta, fiind un laitmotiv al peliculei, denotă momente cheie ale civilizaţiei umane. Originile monolitului sunt evident necunoscute, însă faptul ca el a fost îngropat dinadins pe lună acum patru milioane de ani, ne duce cu presupusul spre existenţa unei alte forme de viaţă inteligentă în univers; nu suntem singuri… Monolitul emite un semnal radio către planeta Jupiter, astfel aprofundând misterul şi direcţionând omul către urmatoarea destinaţie din propria-i odisee. (Dar oare, lipsa unui tiltu asociat acestui episod denotă că omul, reprezentat aici de acea delegaţie de oameni de ştiinţă, este aceeaşi creatură agresivă cu impulsuri rudimentare care s-a născut din mediul ostil al savanei africane cu milioane de ani în urmă?)

Urmatorul stadiu din odiseea umanităţii este misiunea Jupiter, plasată în timp la 18 luni de la enigmatica descoperire făcuta pe lună. Misiunea are în compoziţia sa cinci oameni: doi piloţi şi trei savanţi, aceaştia din urmă fiind criogenaţi pe parcursul drumului spre Jupiter. Există însă şi un al şaselea menbru al echipajului, acesta fiind HAL 9000, un super-computer infailibil capabil să imite cele mai complexe gânduri şi sentimente umane. Însa, deoarece este proiectat de om, care nu este o fiinţă desăvârşită, HAL se dovedeşte a fi capabil de eroare, iar în “vanitatea” sa, periclitează viaţa celor doi piloţi şi o curmă pe cea a savanţilor, motivând că echipajul este un obstacol pentru îndeplinirea misiunii.

Ultima şi poate cea mai enigmatică secvenţă a filmului îl are în centrul atenţiei pe capitanul Bowman (Keir Dullea), singurul supravieţuitor al confruntării om-tehnologie. Acesta ajunge la destinaţie, Jupiter, unde este întampinat de un al treilea monolit, care orbitează în jurul planetei. Bowman părăseşte nava într-o capsulă, urmărind monolitul, dar este atras inopinat într-un tunel, o aşa-numită “gaură de vierme”. Începe o calatorie transcendentală spre alte dimensiuni sau timpuri; spectacolul de lumini dând naştere unor imagini suprareale. Într-un final, Bowman ajunge într-un dormitor opulent, probabil o proiecţie al propriului subconştient. Vizibil îmbătrânit, Bowman asistă la mai multe episoade ale bătrâneţii sale, iar în stadiul morţii, îşi face apariţia cel de-al patrulea monolit. Cu ultimele, puteri, acesta atinge monolitul şi se transformă enigmatic într-un fetus in utero. Sucombarea omului, o fiinţă imperfectă, limitată, cu veleităţi animalice este înlocuită cu procrearea unei fiinţe superioare, mai inteligente, capabilă să înţeleagă imcomprehensibilităţile universului. Putem spune că omenirea trece la urmatorul nivel al civilizaţiei, o civilizaţie compusă din supraoameni, al carui destin este cunoaşterea metafizică.

Pelicula este împânzită de simboluri şi ironii fine; spre exemplu: forma navei spaţiale, aselamatoare osului care devine unealtă şi armă pentru primate; numele super-computer-ului, HAL (dăcă luam fiecare literă din alfabet care urmează acestor trei, vom obţine IBM); precum şi ultimele sale cuvinte înainte să-i fie ştearsă complet memoria. HAL sucombează cântând “Daisy, or A Bicycle Built for Two”, un cântec similar celui pe care, laboratoarele Bell au reuşit, în anii 60, să îl transpună printr-un computer, astfel devenind primul cântec redat de un computer.

Meritele artistice ale peliculei abstracte regizate de Kubrick au fost recunoscute de către Academia Americană de film, care a nominalizat filmul la patru categorii: cele mai bune efecte speciale, cele mai bune decoruri, cel mai bun regizor şi cel mai bun scenariu original, reuşind să câştige o statuie pentru cele mai bune efecte speciale. De asemenea “The United States Library of Congress” cataloghează filmul ca fiind semnificativ din punct de vedere cultural şi istoric.

Nota autorului:

Soundtrack Indisponibil

http://www.youtube.com/watch?v=uU4TQ1NTo50
Subtitrare pentru varianta de 1 cd: aici